În cartea “Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înşine“, Lise Bourbeau porneşte de la idea că misiunea noastră în această lume e de a trăi o serie de experienţe până când ajungem să le acceptăm şi să ne iubim pe noi înşine trecând prin ele. Când un copil se naşte, el ştie, în adâncul lui, că motivul pentru care s-a născut e acela de a fi el însuşi, trecând printr-o serie de experienţe.

După scurt timp însă, el observă că atunci când vrea să fie el însuşi, deranjează lumea adulţilor, ajungând la concluzia că a fi natural nu este bine, nu este corect. Această descoperire, provoacă copilului accese de furie.

Majoritatea copiilor trec prin următoarele 4 etape:
- în prima etapă a vieţii copilul cunoaşte bucuria de a fi el însuşi
- apoi cunoaşte durerea provocată de faptul că nu are dreptul de a acţiona mereu aşa
- urmează o perioadă de criză şi de revoltă
- în cea de-a patra etapă, pentru a-şi micşora suferinţa, copilul se resemnează şi ajunge să creeze o nouă personalitate pentru a deveni ceea ce vor ceilalţi ca să devină.

În timpul celei de a treia şi a patra etape, ne creăm mai multe măşti pe care le folosim pentru a ne apăra împotriva suferinţelor trăite pe parcursul celei de-a doua etape. Aceste măşti sunt in număr de cinci şi corespund celor cinci răni importante trăite de fiinţa umană: respingere, abandon, umilire, trădare şi nedreptate. Înlocuirea rănilor cu măştile este consecinţa faptului că vrem să ascundem de noi înşine şi de ceilalţi ceea ce încă nu am vrut să rezolvăm.

O mască reprezintă un tip de personalitate şi e purtată atunci când vrem să ne protejăm. În continuare o să prezint pe scurt câteva caracteristici ale fiecărei răni, însoţite de câte o poză cu descrierea fizică.

Caracterul fugarului:

* preferă să nu se ataşeze de lucrurile materiale
* este perfecţionist deoarece crede că dacă face o greşeală va fi judecat
* trece de la etape de mare iubire la faze de ură profundă
* nu crede în dreptul lui de a exista
* se crede nul, fără valoare
* are dificultăţi în a-l lăsa să trăiască pe copilul său interior.
* are capacitatea de a se face invizibil
* găseşte diverse mijloace de a fugi de dificultăţi
* pleacă în astral cu uşurinţă
* se crede neînţeles
* caută singurătatea pentru că îi e frică că dacă primeşte mai multă atenţie nu o să ştie ce să facă cu ea
* ştie ce vrea, dar nu îndrăzneşte să ceară, considerând că nu e suficient de important pentru a-l deranja pe celălalt.

Caracterul dependentului:

* se consideră o victimă
* crede că nu poate să reuşească singur şi că are nevoie de altcineva pentru a-l ajuta
* are o dificultate în a face sau de a decide ceva singur
* cere sfaturi pe care nu le urmează neapărat
* are voce de copil
* are o dificultate în a accepta un refuz
* îi e teamă de orice formă de autoritate
* emoţia cea mai intens trăită de el e tristeţea
* se agaţă fizic de ceilalţi
* caută independenţa
* singurătatea e cea mai mare frică a lui
* într-o zi e vesel, într-o zi e trist
* este o persoană care fuzionează uşor cu ceilalţi
* poate să mănânce mult fără să se îngraşe

Caracterul masochistului:

* îi e adesea ruşine de el însuşi şi de ceilalţi sau îi e teamă ca celorlalţi să nu le fie ruşine cu el
* nu îi place să meargă repede
* îşi cunoaşte nevoile, dar nu le ascultă
* adună multe greutăţi în spate
* se crede murdar, lipsit de suflet, sau fiind mai puţin decât ceilalţi
* cea mai mare teamă a lui este libertatea
* face în aşa fel încât să nu fie liber, deoarece a fi liber înseamna a fi “nelimitat”. Dacă nu are limite îi e teamă de excese
* se pedepseşte pe sine crezând că astfel îl va pedepsi pe celălalt
* are talentul de a se plasa în situaţii în care trebuie să aibă grijă de altă persoană. Astfel uită de sine din ce în ce mai mult.
* compensează şi se recempensează pe sine prin mancare

Caracterul dominatorului:

* se consideră foarte responsabil şi puternic.
* caută să pară special şi puternic.
* nu îşi ţine promisiunile şi angajamentele sau face eforturi pentru a le ţine.
* minte cu uşurinţă.
* este manipulator, seducător.
* are multe aşteptări.
* are dispoziţie schimbătoare.
* este convins că are dreptate şi încearcă să-i convingă şi pe ceilalţi.
* este nerăbdător.
* este intolerant.
* înţelege şi acţionează repede.
* este performant pentru a fi remarcat.
* se confensează greu.
* nu îşi arată vulnerabilitatea.
* este sceptic.
* îi e teamă să iasă dintr-un angajament.

Caracterul rigidului:

* caută dreptatea cu orice preţ. Devenind un perfecţionist, va încerca să fie mereu corect
* este invidios.
* îşi blochează sentimentele.
* îşi încrucişează des braţele.
* are dificultăţi în a cere ajutorul.
* îi place ordinea.
* tonul vocii e sec şi inflexibil.
* nu recunoaste ca are probleme.
* se îndoieste de propriile alegeri.
* are dificultăţi în a primi, în general.
* i se pare nedrept să obtină mai puţin, dar şi mai nedrept când obţine mai mult decât alţii.
* are o dificultate în a se simţi bine, fără să se simtă apoi vinovat.
* nu îşi respectă limitele, cere prea mult de la el.
* este foarte rar bolnav, e dur faţă de corpul lui.
* are dificultăţi în a-şi arăta afecţiunea.
* îi place să aibă o înfăţişare sexi
* e foarte sensibil, dar îşi dezvoltă capacitatea de a nu simţi acea sensibilitate li de a nu o arăta celorlalţi

Vindecarea rănilor

E important de reţinut faptul că purtăm măştile pentru a ne proteja doar atunci când ne este teamă să suferim, să retrăim o anumită rană. Totuşi, pentru că atunci când purtăm masca nu mai suntem noi, e important să ne vindecăm rănile.

Elementul declanşator este acceptarea. Prima etapă în vindecarea unei răni constă în a o recunoaşte şi a o accepta. Cu cât îţi acorzi mai mult dreptul de a trăda, de a respinge, de a umili, de a abandona sau de a fi nedrept cu atât o vei face mai puţin. Apoi, pentru a putea fi vindecate rănile, trebuie să ne iertăm pe noi înşine, şi pe părinţii noştrii(ei sunt cei care în copilărie activează rănile).

Vindecarea e completă atunci când reuşim să inversăm cele patru etape:
1. devii conştient de masca pe care o porţi
2. te revolţi la citirea capitolelor şi simţi o rezistenţă la ideea de a-ţi accepta responsabilitatea
3. îţi acorzi dreptul de a fi suferit şi de a fi resentimentar faţă de unul dintre părinţi sau faţă de amândoi
4. redevii tu însuţi, încetezi să crezi că mai ai nevoie de o mască pentru a te proteja.

Ceea ce suntem şi ceea ce facem ar trebui să fie sursa fericirii noastre şi nu complimentele, gratitudinea, recunoaşterea sau susţinerea pe care le primim de la ceilalţi.

Vrei mai multe detalii?

Cartea poate fi cumpărată sau citită(partea 1, partea 2).

Când un turist ajunge pentru prima oară în Boston, îşi pune inevitabil întrebarea “Cum a fost planificată dezvoltarea oraşului?”. Străzile sunt într-atât de încâlcite, cu unghiuri de intersecţie neobişnuite şi trasee care par de-a dreptul aleatorii.

Boston s-a dezvoltat peste un mic sătuc fondat acum câteva sute de ani. Zona era plină de turme de vaci, care au “pus baza” planificării urbane a oraşului. Traseele actualelor străzi din Boston au fost definite peste traseele cărărilor urmare de vaci în drumul lor.

Probabil prima oară când a trecut o turmă de vaci, cea din faţa turmei a înaintat pe traseul care părea cel mai uşor. Când apărea o dificultate în faţă, o stâncă, un teren prea abrupt, le evita uşor sau găsea o pantă mai uşoară, punând un picior în faţă, apoi altul şi tot aşa, căutând calea cea mai uşoară de urmat. Următoarea vacă urma traseul primeia, la fel restul turmei. Următoarea turmă mergea pe traseul precedentei, iar când au fost pietruite străzile s-a respectat traseul urmat în mod obişnuit de turme. Astfel că astăzi Boston a rămas cu un sistem de străzi alambicat, care bulversează călătorul obişnuit cu artere bine gândite.

De multe ori te comporţi în aceleaşi mod în care ai făcut-o în anii precedenţi. Continui să mergi la acelaşi job, să menţii aceleaşi relaţii, aceleaşi obiceiuri şi mentalităţi. Peste ele construieşti cariere, aşteptări, sentimente şi planuri fără a te uita vreodată înapoi la ceea ce ai construit în trecut şi la fundaţia pe care ai pus-o atunci. Fără a vedea cum arată şi dacă te vor susţine pe mai departe. Este de multe ori mai uşor să pui încă un pas în faţă şi încă unul fără a trece în revistă cărările pe care ai mers.

Vei continua să mergi pe cea mai uşoară cărare până când într-o zi o să ţi se întâmple ceva suficient de important ca să deschizi ochii şi să vezi drumul pe care păşeşti. Sau poate nu îi vei deschide niciodată?

“Planificarea urbană” a Boston-ului făcută de turmele de vaci este o legendă veche de câteva sute de ani. Poate adevărată, poate nu. Drumurile pe care mergem noi sunt reale şi palpabile, iar traseele lor le putem redesena oricând.

sursa FOTO

Aşa cum spuneam aici, m-am hotărât să-mi formez o minimă educaţie financiară ca să evit să mă trezesc într-o bună zi că nu ştiu unde au mers toţi banii.

Citesc cu răbdare, nu mă grăbesc. N-am de gând să citesc doar cărţi despre bani, însă e bine ca din când în când să mai răsfoiesc una. Dacă vă interesează domeniul, am găsit un blog scris în limba engleză cu articole destul de utile după părerea mea.

Cartea despre care vreau să vorbesc azi e “De la idee la bani”, scrisă de Napoleon Hill.

Cine a fost Napoleon Hill

Napoleon Hill (26 octombrie 1883 – 8 noiembrie 1970) s-a născut într-o cabană minusculă, undeva în Virginia. La vârsta de 15 ani a început să lucreze ca reporter la câteva ziare din provincie.

În 1908 a fost angajat să scrie o serie de articole despre oamenii de succes şi atunci l-a cunoscut pe Andrew Carnegie, unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume. Carnegie i-a mărturisit că oricine poate ajunge la succes aplicând o formulă simplă.  După ce a intervievat peste 500 de oameni de succes, Hill a formulat Filozofia Împlinirii ca metodă pentru dobândirea succesului fiind publicată  sub forma unui curs intitulat The Law of Success.

Napoleon Hill este unul dintre cei mai importanţi specialişti în filozofia succesului şi unul dintre iniţiatorii scrierilor motivaţionale. Dintre cărţile sale, Think and Grow Rich(De la idee la bani) este cea mai cunoscută.

Drumul de la idee la bani

Mi-am procurat cartea ca să fac încă un pas în educaţia financiară, însă cartea nu e deloc genul de carte pragmatică, plină de cifre sau metode de investiţii. Şi totuşi, la sfârşitul cărţii sale “Tată bogat, tată sărac”, Kiyosaki o recomandă cu căldură. Acesta a fost primul motiv pentru care mi-am făcut rost de ea; al doilea ar fi popularitatea ei. Cartea s-a vândut în peste 20.000.000 de exemplare în întreaga lumea.

Cartea e utilă nu pentru acumularea de noi cunoştinţe, ci pentru crearea unei conştiinţe, a unei concepţii, sau unei alte filozofii privind succesul şi acumulurea de bogăţii.

Formată din 13 paşi către îmbogăţire plus încă un capitol intitulat “Cele şase stafii ale fricii” cartea e destul de motivantă şi uşor de citit.

Prefaţa cărţii mi-a amintit de filmul “The Secret”. Deşi afirmă că deţine secretul către succes şi acumulare de bogăţii, Hill evită să-l spună explicit:

“Secretul la care mă refer este pomenit de mai bine de o sută de ori în această carte. Nu a fost numit cu precizie, căci se pare că are mai mult succes când este pur şi simplu dezvăluit şi lăsat la vedere acolo unde cei ce sunt pregătiţi şi îl caută, îl pot găsi. De aceea mi l-a şoptit astfel domnul Carnegie, fără să-mi spună numele lui exact.”

Citind capitole precum Gândurile sunt lucruri, Dorinţa, Credinţa, Subconştientul am ajuns la concluzia că secretul de care vorbeşte Napoleon Hill e tocmai legea atracţiei despre care vorbeşte şi “The Secret”.

Poziţia mea privind legea atracţiei o puteţi găsi aici, şi indiferent dacă credeţi în ea sau nu, vă recomand cartea tomai pentru că v-ar putea schimba părerile privind abundenţa şi uşurinţa cu care se ajunge la ea.

Iar după ce citiţi cartea vă mai recomand ce-am făcut eu. Mai răsfoiţi-o odată şi găsiţi paşii practici pe care îi oferă. Nu sunt multe fragmente de acţiune, de aceea vă va fi uşor să aplicaţi acei paşi. Apoi, găsiţi un domeniu din viaţa voastră pe care vreţi să experimentaţi(nu neapărat domeniul financiar) şi începeţi timp de o lună să-i aplicaţi. Concluziile le veţi observa în timpul pe care decideţi să-l folosiţi pentru acest experiment. Spor la citit!

Autor&Titlu:  Napoleon Hill – De la idee la bani

Editura:  Curtea Veche

Am avut deosebita plăcere de a participa la două interviuri de grup în ultima săptămână. Interviurile de angajare sunt un fel de concursuri, unde descoperi ceilalţi contra-candidaţi treptat. Nu ştii la ce să te aştepţi: nu ştii dacă sunt mai buni decât tine, mai pregătiţi, mai fermecători.

Foarte interesant, foarte provocator. Deci totul este bine. Problema este că acest concurs are, de regulă, un singur câştigător. Locul 2 nu valoarează nimic, conform regulilor jocului.

Poţi fi, într-adevăr, mai bun decât toţi ceilalţi prezenţi la interviu? Nici unul dintre jucători nu ştie răspunsul la această întrebare, nici măcar tu, cu atât mai puţin intervievatorul sau ceilalţi participanţi. Şi totuşi trebuie să convingi că tu eşti cel mai potrivit!

Vreau să vă povestesc despre cele mai grave greşeli, din punctul meu de vedere, pe care am putut să le observ efectiv în cadrul interviului. Unele poate par copilăreşti sau de bun-simţ, dar văzându-le cu ochii mei, mă simt datoare să le fac cunoscute, pentru ca voi sau eu, cândva în viitor, să nu le mai repetăm.

1. Ţine minte ceea ce se cere de la tine, dar nu exagera

Este normal să te pregăteşti pentru un interviu, să încerci să vezi ce anume presupune job-ul respectiv, să te gândeşti la ceea ce se aşteaptă de la tine. Dar nu încerca să pari exact persoana descrisă de ei în anunţul de angajare.

Ştiind că se caută o persoană care trebuie să fie organizată, nu prezenta acest lucru ca principala ta calitate. Angajatorii de calitate nu caută oameni de genul “monkey see, monkey do” – ci persoane cu iniţiativă, capabile să rezolve o problemă.

2. Nu te da mare

În cadrul unui interviu de grup, poate apărea tentaţia de a încerca să impresionezi prin comparaţie, de a încerca să scoţi în evidenţă de ce eşti mai bun decât cei din jur. Un recruiter bun va observa acest lucru, fără dificultate.

Ţine minte că modestia este şi ea o calitate căutată şi poate apărea un plus pe fişa ta la categoria colegialitate. Respectă-ţi contra-candidaţii!

3. Nu repeta ceea ce spun alţii/ nu da răspunsuri după manual

Fii original, fii tu însuţi! Da, într-adevăr anumite întrebări sunt standard, de genul “Cum te-ai descrie în trei cuvinte?”, dar asta nu înseamnă că există un răspuns corect la această întrebare şi multe altele greşite. După părerea mea, un răspuns corect este unul care te reprezintă, ţinând cont de ceea ce se aşteaptă de la tine.

4. Nu te plânge de fostul tău job

Dacă ţi se cere părerea referitor la ultimul job, încearcă să fii cât mai obiectiv şi mai imparţial. Asta denotă profesionalism.

Dar dacă ai avea aceleaşi responsabilităţi ca la ultimul job, nu te lăuda despre cât de plictisitor era! Asta e pur şi simplu stupid: ori vrei job-ul şi încerci să îl obţii, ori nu ai ce căuta acolo! Serios, fără gafe de genul acesta!

5. Ţine cont de angajator!

Vrei să fii selectat, vrei să obţii job-ul, totul este legat de tine. Dar la interviu, trebuie să ţii cont de ceea ce vrea el, angajatorul. Cu ce anume îl ajuţi tu pe el, ce plus-valoare poţi tu să aduci firmei.

Nu cred că e ok să îi povesteşti despre proiectul tău personal foarte ambiţios care îţi va lua mult din timpul personal. Mai ales când îi spui că job-ul respectiv te ajută să îţi îndeplineşti proiectul. El nu o să vrea un angajat care îşi împarte timpul între job, facultate, proiecte personale ambiţioase. Asta ar presupune că nu o să fii în alea 8 ore de lucru 100% acolo pentru el.

Nu spun să minţi sau să ascunzi acest lucru celui care te intervievează. Sau să renunţi la ambiţiile personale! Nici vorbă! Dar astfel de detalii se rezolvă mult mai bine în timp, odată ce şeful te cunoaşte, îşi dă seama cum şi cât lucrezi.

6. Nu scoate în evidenţă punctele slabe

Tu trebuie să te vinzi pe tine şi ceea ce ştii la un interviu. Cu siguranţă îţi cunoşti punctele slabe, dar nu trebuie să le scoţi în evidenţă. Dacă ai făcut sau ai zis o prostie, asumă-ţi responsabilitatea, nu da vina pe un biet software!

Jobul pentru care am fost la interviu presupunea operarea unor date cu ajutorul unui soft. Câteva persoane aveau experienţă în aşa o muncă, dar marea majoritate nu aveau. Nu începe să spui că nu ai experienţă, ci mai bine scoate în evidenţă ce te avantajează: că foloseşti mult PC-ul, că eşti un quick-learner sau multe alte lucruri pozitive care pot fi corelate cu job-ul.

Bineînţeles, dacă ţi se pune direct o întrebare, nu baţi câmpii şi ocoleşti răspunsul. Dar dacă întrebarea este generală, nu are rost să te dai singur de gol.

7. Nu răspunde sec la întrebări

Fii elaborat în răspunsurile pe care le dai. Arată că eşti inteligent, că ştii să legi două vorbe pentru că aşa poţi fi remarcat şi recruiterii te pot ţine minte. Dacă la întrebarea “Spune-mi mai multe despre studiile tale”, răspunzi cu “Am terminat FSEGA, Afaceri internaţionale”, omului chiar îi piere cheful să te mai întrebe ceva pentru a afla mai multe despre tine.

Cam atât am observat eu în cadrul a două interviuri. Dacă mai ştiţi alte gafe de acest gen, scrieţi-le ca şi comment.

Vă urez baftă celor care vă căutaţi un job şi să nu vă descurajaţi uşor! Chiar dacă este doar un singur câştigător în urma unui interviu, veţi fi mai pregătit pentru următorul!

O ultimă recomandare cel puţin amuzantă: http://www.youtube.com/watch?v=apCtRg6mOVk. Enjoy!

sursa FOTO

Astăzi suntem bucuroşi să vă anunţăm de lansarea unui nou proiect marca TopHabits: motivant.ro.

TopHabits a crescut destul de fain în ultima vreme şi am observat că mulţi dintre voi sunteţi pasionaţi de lucruri motivaţionale şi inspiraţionale. Însă deşi ca să te dezvolţi personal e nevoie de motivaţie, dezvoltarea personală nu e motivaţie. Şi ca să venim în ajutorul vostru, ne-am decis să dezvoltăm un proiect care să acopere doar acest domeniu, al motivaţiei: motivant.ro

Despre motivant.ro

Avem o viaţă. Şi în viaţa noastră avem o grămadă de experienţe care ne marchează într-un mod pozitiv, fie că e vorba de o întâmplare, un filmuleţ sau ceva ce am citit. Noi încercăm prin motivant.ro să adunăm la un loc toate aceste lucruri.

Aşa că:

• dacă ai avut o experienţă care te-a făcut să zâmbeşti şi să te simţi bine
• dacă ai citit o povestire care te-a inspirat
• ai văzut un video motivaţional

fă-ţi un cont pe motivant.ro şi împărtăşeşte cu toată lumea.

Ce vrem să îndeplinim

În primul rând, vrem ca orice vizitator să-şi schimbe atitudinea într-una mai bună după 5 minute de plimbat prin site. Un om cu o atitudine pozitivă face lucrurile altfel.

În al doilea rând dorim să ajutăm utilizatorii să-şi facă un jurnal cu întâmplările care i-au făcut să se simtă bine. De multe ori uităm partea plină a paharului, însă noi credem că lucrurile extraordinare le întâlnim la tot pasul şi dacă nu le notăm undeva, am putea să le uităm. motivant.ro te ajută să nu uiţi clipele frumoase.

Apoi, mai vrem să dezvoltăm împreună cu voi un proiect despre frumos. Internetul e plin de scandaluri, cocalari şi piţipoance. Nu e normal ca urâtul să atragă. Se poate şi altfel; noi credem într-o realitate în care umanul şi frumosul se îmbină într-un mod armonios.

Fă-ţi cont şi dă vestea mai departe

Am lucrat destul de mult la acest proiect, însă chiar şi aşa încă e în variantă beta: mai sunt lucruri de dezvoltat şi corectat. Însă pe parcurs vom remedia toate greşelile care mai există.

Te invităm pe site să-ţi faci un cont(cum nu sunt useri, îţi poţi alege ce username doreşti ) şi ne dezvălui lucrurile care te-au făcut să te simţi bine.

Dacă doreşti să ne ajuţi, poţi:

• să-ţi faci cont şi să începi să creezi conţinut
• să urmăreşti motivant.ro pe Twitter
• să te abonezi la noutăţile de pe site
• să dai share pe Facebook sau RT pe Twitter la articolele de pe site
• să dai RT sau share la acest articol

Sperăm să vă placă site-ul şi să vă ajute să realizaţi că viaţa e frumoasă

“Indiferent ce este creativitatea, este în mare parte soluţia unei probleme.”

Brian Aldiss

Dacă aş şti cum, aş inventa o maşină de idei bune. Însă nu cred că va putea inventa cineva aşa ceva vreodată.

Oamenii în general sunt foarte creativi. Însă unii apelează mai uşor la creativitate lor faţă de alţii. Probabil de aceea deseori ne supărăm şi ne retragem într-un colţ pe motiv că nu suntem îndeajuns de creativi.

Eu consider creativitatea ca fiind doar o problemă de disciplină sau de perspectivă. Tocmai din acest motiv ţi-am pregătit o listă de peste 30 de metode de a-ţi stimula creativitatea, adresată în principal celor care scriu, însă care poate fi folosită cu puţină creativitate de către oricine doreşte să iasă din tipar:

1. Explică ceea ce faci unui copil de 5 ani.

2. Ascultă un artist nou sau un gen nou de muzică.

3. Scrie ce-ţi trece prin minte acum, pe o foaie de hârtie.

4. Ia-ţi un caiet şi un pix, du-te într-un parc şi descrie ce vezi.

5. Întreabă-te “De ce?” până descoperi rădăcina unei probleme şi propune o soluţie de rezolvare.

6. Fă un duş, schimbă-ţi hainele. Sau cântă sub duş. Sau fă orice care te face să te simţi fresh.

7. Scrie 10 cuvinte aleatoare. Mai scrie încă 10. Acum scrie un text prin care să legi toate cuvintele pe care le-am scris.

8. Înconjoară-te cu oameni creativi. Sau care au pur şi simplu multe idei.

9. Roagă un prieten să îţi pună o întrebare despre un domeniu. Repetă această acţiune cu mai mulţi prieteni.

10. Scrie pur şi simplu tot ce ştii despre un subiect anume.

11. Scrie ce ar face tatăl tău dacă ar întâmpina problema asta.

12. Citeşte mai mult. Mai multe feluri de cărţi. Din mai multe domenii.

13. De fiecare dată când ai o idee, notează o pe un bileţel şi introdu biletul într-un bol cu idei.

14. Scoate o idee din bolul cu idei.

15. Scrie pentru ce ai vrea să fii ţinut minte.

16. Scrie zilnic. Minim 20 de minute.

17. Pune-ţi dopuri în urechi, închide conexiunea la internet sau site-urile care nu îţi sunt utile şi apucă-te de treabă.

18. Scrie ce ai visat azi noapte. Sau ieri noapte. Sau când ai visat ultima oară.

19. Dacă un lucru ţi se pare imposibil, imaginează-ţi că încerci să-l reuşeşti. Notează cum ai încercat să-l atingi.

20. Ce ai scrie dacă textul tău ar salva lumea?

21. Ce ai scrie dacă textul tău ar câştiga o bursă de studiu?

22. Uită-te în jurul tău. Ce probleme vezi? Cum le-ai putea tu rezolva?

23. Vizitează un muzeu. Sau o galerie de artă.

24. Creează o listă de lucruri pe care le-ai face dacă ai fi preşedinte. Sau Dumnezeu. Sau oricine doreşti tu.

25. Aleargă înainte să începi să scrii.

26. Fă-ţi curat în jurul tău, în cameră sau pe birou. Atmosfera din jurul tău trebuie să fie şi ea fresh.

27. Bea o bere sau două cu nişte prieteni buni.

28. Inventează bancuri cu activităţi sau persoane din domeniul tău.

29. Cere feedback la ceea ce faci.

30. Rescrie-ţi articolele mai vechi.

31. Scrie ce ai reţinut din filmele care îţi plac.

32. Scrie când eşti entuziasmat.

33. Joacă-te. Nu te lua prea în serios.

34. Creează o listă cu sfaturi pentru prietenii tăi.

Recomandă această listă prietenilor tăi sau celor care crezi că au nevoie de ea. Alege din această listă lucrurile care ţi se potrivesc cel mai bine.

Articol scris de Nechita Gabriel – Social media enthusiast : “Scriu cu entuziasm şi cu pasiune despre social media, copywriting şi dezvoltare personală. Sunt implicat în diverse proiecte pe online care au potenţial mare de monetizare.”

Poţi să intri în contact cu Gabi prin Twitter sau Facebook.

sursa FOTO

Personal, am alergie la reguli, la tot ce “trebuie”. În schimb, îmi plac lucrurile care dau de gândit. Vreau ca articolul să îţi dea de gândit, iar tu să alegi ce ţi se potriveşte pentru a avea parte de relaţii cât mai sănătoase:

1. Vezi-ţi de viaţa ta

E foarte important ca înainte de a avea o relaţie să ai viaţa ta. E bine ca o relaţie să îţi îmbogăţească viaţa, nu să ţi-o definească. Nicio persoană nu poate să te completeze, să te împlinească, să te distreze, să te mulţumească. Dacă cauţi în celălalt salvarea, mergi pe cărbuni încinşi. Eşti deja valoros, eşti deja complet, eşti deja special. Paradoxal, în clipa în care nu vei avea nevoie de o relaţie vei fi pregătit pentru una.

2. Foloseşte-ţi creierul

În clipa în care se îndrăgosesc, oamenii uită să gândească. Dorinţa de a trăi o poveste de dragoste ca în poveşti îi face uneori să plătească mai mult decât îşi pot permite. E bine să existe un echilibru între dragostea romantică şi dragostea reală, între ceea ce lucrurile ar putea fi şi ceea ce sunt cu adevărat.

3. Găseşte “jugul” potrivit

Dacă legi o vacă mică lângă una mare şi începi să ari, vaca cea mare o va trage pe cea mică după ea şi productivitatea va fi scăzută. În schimb, dacă vacile sunt egale, viteza lor va fi mare şi vor termina mai repede. Relaţiile codependente spun: schimbă cealaltă persoană, devino nevoiaş şi ignoră diferenţele uriaşe dintre voi. Dacă tu eşti o persoană căreia îi place liniştea iar celălalt strigă mereu, sau dacă tu îţi doreşti să locuiţi la ţară iar celălalt la oraş, sau ai ca valoare onestitatea, pe când celălalt crede că scopul scuză mijloacele, pe termen lung o să te afecteze.

Relaţiile şi căsniciile sănătoase au multe similitudini: trecut, temperament, scop, vise, valori, viaţă fizică şi mentală.

4. Ia-o încet

Nu e nicio grabă. Ai nevoie de timp să cunoşti cealaltă persoană. Nu te ataşa prea rapid şi nu îţi risca restul vieţii pe o dragoste romantică. Napoleon Hill spunea că cea mai importantă decizie pe care o iei în viaţă e cea de a-ţi alege nevasta(şi de ce nu, soţul).

5. Pune limite clare

Nu îi lăsa pe oameni să te calce în picioare. Tu eşti singurul responsabil pentru gândurile, emoţiile şi acţiunile tale. Nu îi lăsa pe alţii să îţi spună cine eşti.

6. Păstrează sexul pentru mai târziu

Există (cel puţin)7 mituri din lumea sexului:

• tot ce îţi trebuie e un prezervativ(prezervativul te protejeaza fizic. Psihic însă nu-ţi e de folos)
• trebuie să o faci(unde scrie? şi altfel ce se întâmplă?)
• sexul este echivalent cu intimitatea(intimitatea ţine mai mult de a renunţa la măştile pe care le porţi. Sexul nu-ţi dă maştile jos)
• dacă eşti îndrăgostit atunci e ok(nu e un criteriu decisiv)
• trebuie să testezi produsul(deci suntem obiecte?)
• e doar ceva fizic(bine-ar fi să fie aşa. Sau nu… că ar rămâne psihologii fără slujbe)
• toată lumea o face(pe bune?)

Nu sunt adeptul ideei de a face sex doar după căsătorie, dar nici cu miturile de sus nu sunt de acord.

7. Nu te juca de-a mama şi de-a tata

Teoria test drive e aplicată uneori şi în relaţii. Există frica de divorţ, dorinţa de a face sex liber, uneori imaturitatea, care îţi spun hai să vedem dacă merge. Această teorie transmite însă un mesaj dublu către celălalt. Pe de-o parte “vreau să te cunosc”, pe cealaltă parte “nu vreau să fim prea aproape”. Căsătoria nu are ieşire de urgenţă pe care să ieşi, presupune dedicare şi angajament.

8. Luptă fair-play

Cele mai distructive răspunsuri la conflict sunt:

• pace mai presus de orice(evitare)
• câştig sau pierd(defensivă)
• tu nu contezi!(invalidare)
• război până la capăt(intensificare)

Cele 5 tehnici de lupta corecte:

• las-o mai incet: nu face din ţânţar armăsar
• dă tonul: fii cel/cea care dă tonul discuţiei.
• taci şi ascultă: e foarte greu pentru oameni să asculte ce au ceilalţi de spus. Preferă să presupună decât să afle despre ce e vorba cu adevărat.
• foloseste afirmaţii cu eu: când eşti acuzat, primul instinct e să te aperi. Dacă vei încep cu “tu faci asta, tu faci aia..” celălalt se va apăra. În schimb, dacă vei spune: eu mă simt aşa atunci când faci aia… pui altfel problema.
• negociază şi lasă de la tine: uneori compromisurile sunt bune. “Eu duc gunoiul luni şi miercuri, tu îl duci joi şi sâmbătă”.

9. Nu ignora avertismentele

Cele 7 semne de avertisment:

• abuz: nu lăsa pe nimeni să abuzeze în niciun fel de tine
• dependenţa: de alcool, jocuri de noroc, medicamente, afecţiune
• infidelitate:  e simplu, dacă a facut-o o dată, o va face şi a doua oară. Şi chiar dacă nu o va face, vei fi tot timpul stresat: dacă se întâmplă din nou?
• iresponsabilitate şi imaturitate
• lipsa atracţiei sexuale şi fizice
• bagajul emoţional: dacă are un sac pe care îl cară în spate, mai devreme sau mai târziu îl vei căra şi tu(dacă nu vrea să renunţe la el)
• negare

10. Alege corect

Uită-te la caracterul celuilalt. Vezi dacă este fidel, onest, dedicat, iertator, darnic, etc.
Câteva trucuri pentru discernerea caracterului:

• crizele dezvăluie caracterul cuiva
• caracterul se vede atunci când nimeni nu se uită
• prietenii sunt oglinda caracterului unei persoane sau “spune-mi cine sunt prietenii tăi ca să îţi spun cine eşti”
• priveşte relaţiile trecute ca să descoperi tipare de comportament
• acordă-ţi timp suficient

În încheiere îţi recomand un articol interesant care sper să te pună pe gânduri: dragostea durează trei ani?

sursa FOTO

Nu  ştiu cum sunteţi voi, dar eu când mă gândesc la copilărie îmi aduc aminte că aveam extraordinar de multă energie şi poftă de joacă. Şi acest lucru îl puteţi observa şi la copiii din jurul nostru: majoritatea sunt caracterizaţi de voiciune şi energie.

Acum, uitaţi-vă la adulţi. Ocupaţi cu stresul zilnic devin posomorâţi şi serioşi. Studiind regimurile adulţilor şi copiilor veţi observa că sunt diferite. Şi atunci oare toată lipsa de chef a unui adult nu se datorează faptului că undeva de-a lungul drumului, acesta şi-a schimbat regimul de alimentaţie şi odihnă? Cu siguranţă.

Nu ne putem aştepta să redevenim copii; la vârsta noastră avem nişte responsabilităţi. Însă putem urma nişte sfaturi simple prin care să ne păstrăm sănătatea fără să neglijăm acele responsabilităţi.

1. “Gata, nu mai vreau! Mă duc să mă joc!”

Dacă aţi observat, copiii nu mănâncă mult pentru că altfel nu se mai pot juca. Stomacul necesită o cantitate mare de sânge şi energie pentru a digera mâncarea, iar dacă ingerăm o cantitate prea mare, atunci acele două elemente vitale pentru creier si muşchi vor fi direcţionate către sistemul digestiv. Şi astfel ajungem să ne simţim obosiţi. De aceea porţiile mici şi dese sunt cheia marilor succese

Sfat: nu exageraţi cu mâncarea.

2. “Mami, tati, hai in parc!!!!”

Copiii sunt atât de sănătoşi încât spunem despre ei că “nu au stare”. Vor să se plimbe, să se joace cu căţelul, să se dea în leagăn ş.a.m.d. Pe noi cine ne opreşte să ne plimbăm prin parc sau în drum spre facultate/locul de muncă?

Nu mergeţi la sala de sport doar pentru a slăbi, ci pentru că este plăcut să scăpaţi de stres. Omul nu se ţine prea mult timp de un lucru dacă nu capătă o doză de fericire de pe urma lui.

Sfat: faceţi cât mai multă mişcare ca să scăpaţi de stres.

3. “Mi-e seteeee!!!”

Nu uitaţi că organismul are nevoie de apă pentru o multitudine de procese (curăţarea sângelui, hidratare, răcirea corpului, digestie, etc); nu o neglijaţi.

Sfat: beţi apă puţin şi des.

4. Nu uitaţi de peştele oceanic şi uleiul de măsline!

Acestea două vă “determină” ficatul să producă mai mult colesterol “bun” decât “rău”(cel “rău” este cel responsabil pentru bolile cardiovasculare precum ateroscleroza=acumularea de colesterol la nivelul vaselor de sânge).

Sfat: Nu excludeţi peştele oceanic şi uleiul de măsline din consumaţia voastră.

5. “Vreau ceva dulce!”

Nu este nimic rău în a mânca ceva dulce, însă depinde ce este acel “ceva”. Există multe fructe dulci şi aromate din care să alegeţi şi multe moduri în care să le consumaţi. Fie că sunt uscate, proaspete, sub formă de salată sau suc tocmai stors, fructele îţi vor aduce mereu “ceva dulce”, vitamine şi o viaţă sănătoasă. Să nu uităm de ciocolata neagră şi de miere.

Sfat: Consumaţi cât mai multe fructe în detrimentul dulciurilor!

6. Copiii gãsesc multe motive să râdă, tu de ce să nu găseşti?

Copilul râde când a fãcut o boacănă (şi nu a fost prins), râde când se joacă, râde când se prosteşte în oglindă ş.a.m.d; pe tine ce te opreşte să râzi? Poate ar trebui să citeşti  “Cât de mult te iei în serios?”.

Sfat: Râzi ori de câte ori ai ocazia.

7. “De ce?…. de ce?… de ce?”

Copiii sunt foarte curioşi, vor să ştie orice despre orice. Însă, ca adult, îţi aduci aminte de anii de şcoală (momentele neplăcute) şi parcă imediat îţi pierzi cheful de a afla ceva nou, de a învăţa. Însă creierul este un organ special, el se îmbunătăţeşte cu cât este mai des folosit.

Sfat: învaţă un alt joc, alege un nou hobby, citeşte ceva dintr-un domeniu necunoscut, alege să te întrebi “de ce?”.

8. “Lasă-mă mami, tu nu vezi că sunt ocupat?”(fãcând un castel din nisip)

De obicei, când un copil se apucă de o activitate care îl încântă, o face cu atâta pasiune şi determinare încât nimic nu-l mai opreşte, iar apoi este fericit şi stima de sine îi creşte. Această plăcere la nivel psihologic se traduce în organism prin producerea de endorfine (hormonii fericirii) şi creşte imunitatea (s-a demonstrat că nivelul de stres scade puterea organismului de a lupta contra infecţiilor).

Sfat: Găseşte ocazii să faci ceea ce te încântă.

9. “Mi-e somn…!”

Ce e mai plăcut decât un somn după atâta joacă? Părinţii mereu pun copiii să se ducă devreme la culcare sau să tragă un pui de somn pe la prânz. Dar cum să se aştepte ca un copil să îi asculte când nici ei nu-şi urmează propriile sfaturi. Ghandi spunea: “o fărâmă de practică este mai de preţ decât tonele de predici.”

Pentru a avea o minte sănătoasă trebuie să ne odihnim. Un somn scurt ziua(20 min-1 ora) și somnul de noapte (5-8 ore înainte de ora 23:00) pot face minuni, îmbunătăţind performanţele creierului vizibil de mult.

Sfat: Dormiţi atât ziua cât şi noaptea. Citeşte Tu cât de mult dormi?

10. “Hai la joacăăă!”

Câţi copii aţi văzut, de curând, jucându-se?

“Păi cam toţi.” ar fi răspunsul.

Acum, câţi adulţi aţi văzut jucându-se? Nu prea mulţi, nu-i aşa?

Acest lucru se datorează unei prejudecăţi care spune că oamenii ajunşi la maturitate nu mai au voie să se joace pentru că îşi pierd timpul aiurea sau pentru alte motive tâmpite. Creierul nostru are nevoie de joacă indiferent de vârstă. Că sunt jocuri de cuvinte, ori de idei sau jocuri fizice toate sunt bine-venite.

Sfat: Jucaţi-vă de câte ori aveţi ocazia. Lăsaţi-vă imaginaţia şi plăcerea să vă îndrume!

Dacă mai aveţi completări la articol, vă aştept ideile într-un comentariu. Încercaţi măcar pentru o săptămână să urmaţi sfaturile de mai sus şi vă asigur că veţi observa diferenţa

sursa FOTO

Atunci când munca, angajamentul și plăcerea devin un întreg și ai atins acel loc în care pasiunea trăiește, nimic nu îți mai este imposibil.

Vince Lombardi

Te-ai gândit vreodată că ți-ai irosit bucăți mari din timp făcând lucruri care nu înseamnă nimic pentru tine? A mai trecut încă o săptămână, te-ai gândit, și parcă nu ai făcut nimic. Apoi încă o săptămână, încă una și tot așa.

De-a lungul vieții fiecare dintre noi ne luăm diverse angajamente. Față de noi sau față de cei din jur. Uneori pe față, alteori sunt tacite și le purtăm mai departe, de multe ori le tragem după noi, ca pietre de moară legate de picior cu o frânghie groasă. Spre exemplu în cuplu îți iei angajamentul să duci copiii la școală, la lucru să duci cafeaua șefului pe birou , între prieteni să fii cel care conduce mașina când mergeți în excursii.

Mi s-a întâmplat de nenumărate ori să ajung să fac ceva ce îmi displăcea și să mă întreb “De ce naiba fac asta?”. Am repetat așa ani de zile, până când într-o zi am decis să schimb. Am decis să elimin din viața mea toate angajamentele care mă secau de energie. Și timp. Le-am definit pe toate, le-am ales pe cele mai dureroase, iar apoi unul câte unul le-am eliminat, începând cu cele mai dureroase.

1. Ce angajamente ai agreat?

Fie că îți dai seama, fie că nu, ai agreat deja un munte de angajamente, pe care le respecți și realizezi. Multe îți aduc împlinire, fericire și pace, altele însă te distrug încet. Ia o foaie de hârtie și un creion și fă-ți o listă cu angajamentele în care ești implicat pe diverse domenii ale vieții tale, cum ar fi:

- în familie – aici vei realiza că îndeplinești o multitudine de angajamente ca și soț/soție, fiu/fiică, tată/mamă etc. Scrie toate aceste angajamente.

- la lucru – aici este foarte evident că îndeplinești atâtea sarcini și angajamente. Definește-le.

- acasă – include toate angajamentele pe care le îndeplinești acasă

- cu prietenii – ce trebuie să faci atunci când ieșiți împreună, spre exemplu?

- pe internet – participarea ta pe rețelele sociale, forumuri, parcurgerea unor feed-uri RSS, abonamentele la știri ș.a. Include aici și Yahoo Messenger, skype, etc.

Acestea sunt doar câteva domenii. Gândește-te care altele mai sunt în viața ta.

2. Definește-ți valorile proprii

Care sunt valorile tale proprii? Ce contează cel mai mult pentru tine? Poate fi sănătatea, familia, bunăstarea, împlinirea, etc. Alege cele mai importante 4-5 valori și scrie-le pe o foaie de hârtie.

3. Evaluează-ți angajamentele

Cu lista creată mai devreme în față începe să le evaluezi pe fiecare: care sunt angajamentele care îți aduc împlinire și satisfacție personală? Care sunt cele care te duc spre valorile tale personale? Sau cele care aduc valoare în propria viață și care nu? Cum ți se va schimba viața ta dacă îl elimini? Dar dacă îi acorzi și mai mult timp și energie?

Ia rând pe rând fiecare angajament și pune-ți aceste întrebări. Nu va fi deloc ușor în unele cazuri. Uneori vei descoperi că nu acorzi destul timp anumitor aspecte care îți plac și îți oferă valoare, alteori că te consumi mult prea mult făcând ceva care nu are nici o valoare pentru tine. Te vei simți acum ușurat să știi că nu mai trebuie să faci unele lucruri care le-ai făcut de atâtea ori doar pentru a face pe alții fericiți.

Începe să elimini din listă angajamentele care nu le mai dorești în viața ta. Ia în considerare și cum vor fi afectați cei care îți cereau să le realizezi. Acum, dacă vei renunța să le mai îndeplinești, vei atrage și sentimente negative din partea lor.

Unele angajamente vei reuși să le tai imediat din lisă, altele vei realiza că nu sunt pozitive pentru tine, dar ai nevoie să le faci mai departe. Important este ca la sfârșit să reușești să simplifici lista și să fi scăpat de cât mai multe din cele care te împiedică să te dezvolți. Scapă de poverile inutile pe care le purtai cu tine.

4. Respectă-ți noile angajamente

Acum că ai ales care angajamente sunt importante pentru tine, trebuie să te decizi care sunt cele esențiale. Care îți vor aduce ce dorești tu, pe următorii 5 ani? Dar 10 ani? Acestea, odată alese, onorează-le și împlinește-le. Primul legământ toltec este să “fii impecabil cu cuvântul tău”. De acum încolo ia-ți angajamente și respectă-le dacă sunt importante pentru tine. Dacă nu, revino la pasul 3 și evaluează-le.

Iar la câteva luni, revizuiește-ți din nou angajamentele. Fă-o periodic și elimină în continuu tot ceea ce este în plus în viața ta.

sursa FOTO

Dacă ai nevoie de o carte de body language, trebuie nepărat să citeşti cartea scrisă de Paul Ekman, Emotions revealed.

Autorul acestei cărţi este un expert în emoţii şi expresii faciale, fiind unul din cei mai importanţi psihologi ai secolului. El este folosit ca referinţă pentru bine-cunoscutul serial Lie to me. Dintre numeroasele sale publicaţii, aceasta se referă la înţelegerea expresiilor faciale şi a sentimentelor care se ascund în spatele acestora.

Deşi autorul e un adevărat cercetător şi om de ştiinţă, stilul său de a scrie este unul foarte apropiat de cititor. Nu este genul de autor care scrie doar pentru specialişti, ci dimpotrivă, este conştient că astfel de informaţii sunt utile pentru oricine şi le prezintă corespunzător. Mai mult decât atât, cartea îţi prezintă anumite abilităţi care îţi sunt de folos şi te învaţă şi cum să le dezvolţi în viitor. Nu este o experienţă care se termină odată ce ai închis cartea.

În primul şi în primul rând, este excelent prezentată importanţa sentimentelor. Ceea ce simţim controlează ceea ce facem, cât de împliniţi sau fericiţi suntem şi cum reacţionăm în prezenţa celorlalţi. Autorul susţine că sentimentele sunt mai importante decât orice alte nevoi: oricât de foame ne-ar fi, dacă simţim dezgust, nu vom mânca şi deşi cu toţii avem instinct de supravieţuire, mulţi oameni îşi doresc să moară, fiind nefericiţi, dezamăgiţi.

Managementul emoţional este modul în care reuşeşti să controlezi ceea ce simţi, să reacţionezi în funcţie de situaţie uneori bazat pe ceea ce simţi, iar alteori, înlăturând emoţiile pentru a găsi raţiunea. Acest lucru încearcă să te înveţe această carte.

În introducere sunt menţionate patru obiective, patru lucruri pe care autorul vrea să le dezvolte la cititorii săi:

1. să înveţe să fie conştienţi de momentul în care devin emoţionali, înainte de a reacţiona conform a ceea ce simt.

2. să înveţe să aleagă modul în care vor să reacţioneze când sunt emoţionali, pentru a-şi atinge scopurile, fără a-i răni pe ceilalţi.

3. să devină mai atenţi şi mai sensibili referitor la ce simt ceilalţi.

4. cum să folosească informaţia referitoare la sentimentele celorlalţi.

Analizându-se tristeţea şi agonia, mânia, uimirea şi frica, dezgustul şi dispreţul, iar în cele din urmă, sentimentele de plăcere, sunt analizate sentimentele universal valabile, care apar la orice fiinţă umană. Pentru fiecare dintre aceste sentimente, autorul prezintă cauzele emoţiei, modul de manifestare, cum să recunoşti acel sentiment în tine însuţi, în ceilalţi şi în cele din urmă cum trebuie să prelucrezi aceste informaţii obţinute despre cei din jur.

Am încercat să fac o prezentare pe scurt, pentru a vă face curioşi, pentru a vă convinge de valoarea acestei cărţi, dar sunt atât de multe informaţii utile pe care le oferă, încât cu siguranţă voi reveni cu articole pe această temă.

Autor&Titlu: Paul Ekman – Emotions Revealed

Editura: Phoenix

Limba engleză

În urmă cu câteva luni, în cadrul workshop-ului de Limbajul Trupului a fost oferită în cadrul unui concurs această carte superbă. Din păcate, nu am avut noroc, dar câştigătorul, Ovidiu Negrean, a fost atât de drăguţ încât ne-a împrumutat cartea, gest pentru care îi suntem recunoscători. Apropo, vă recomand ultimul articol de pe blogul lui: The poor mexican fisherman.

sursa FOTO

]]> http://www.tophabits.ro/carti/paul-ekman-emotions-revealed/feed 1